Legislația privind obiecția de conștiință

1. Art. 33 al Codului deontologic al Medicilor din România:
„Refuzul acordarii serviciilor medicale. (1) Refuzul acordării asistenței medicale poate avea loc strict în condițiile legii sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză îi cere medicului acte de natură a-i știrbi independența profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul și rolul social al profesiei medicale.
(2) În toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viața sau sănătatea persoanei în cauză nu sunt puse în pericol și, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.”

2. Art. 29 al Constituției României, referitor la libertatea conștiinței:
„(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, pre cum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.”

Art. 9 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului:
„Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.”

Art. 18 al Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice:
„Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertății sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.”

Art. 10 al Cartei Fundamentale a Drepturilor Uniunii Europene, Libertatea de gândire, conştiinţă şi religie:
„Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.”

Rezoluția Consiliului Europei nr. 1763 (2010) – Dreptul la obiecţia de conștiință în îngrijirea medicală legală:
„Nicio persoană, niciun spital și nicio instituție nu vor fi forțate, făcute răspunzătoare sau discriminate în nici un fel din cauza refuzului de a practica, găzdui, asista un avort, execuția unui act de eutanasie sau a oricărui act care poate provoca moartea unui fetus sau embrion uman, indiferent de motiv.’’

Rezoluția din 7 februarie 1983 a Parlamentului European:
„Niciun tribunal sau comisie nu poate penetra conştiinţa unui individ şi o declaraţie de motive trebuie aşadar să fie suficientă în vasta majoritate a cazurilor pentru a asigura statutul celui care apelează la obiecţia pe motive de conştiinţă”.

Codul internaţional al Eticii Medicale, adoptat în 1949 de Asociaţia Medicală Mondială:
„Medicul va avea permanent în minte obligaţia de a apăra viaţă umană de la concepţie. Avortul terapeutic poate fi practicat dacă conştiinţa medicului şi legea naţională o permit”.

Jurământul medicului, în forma adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în 1948:
„Voi păstra cel mai înalt respect vieţii umane din momentul concepţiei, chiar şi sub ameninţare”.

–

LEGISLAȚIE MEDICALĂ GENERALĂ

Coduri Deontologice:

  1. Codul Deontologic al Medicilor din România
  2. Codul Deontologic al Farmaciștilor

Legislație națională:

  1. Legea Drepturilor Pacientului
  2. Norme metodologice de aplicare a Legii Drepturilor Pacientului
  3. Legea 95/2006 privind reforma in sistemul sanitar
  4. Legea privind ratificarea Convenției de la Oviedo
  5. Legea Sanatatii Mintale
  6. Legislatie HIV/SIDA
  7. Boli cu declarare obligatorie

Legislație internațională:

  1. Jurământul lui Hippocrate
  2. Declarația de la Geneva
  3. Convenția de la Oviedo
  4. Declaratia de la Madrid (Psihiatrie)
  5. Declaratia de la Hawaii (Psihiatrie)
  6. Codul de la Nuremberg
  7. Declaratia de la Helsinki
  8. Raportul Belmont

Etica cercetării:

  1. Legea privind buna conduita in cercetarea stiintifica
  2. Cerinte uniforme de redactare a manuscriselor medicale
  3. NORME referitoare la implementarea regulilor de bună practică în desfăşurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman
  4. GHID privind consideraţii generale despre studiile clinice
  5. GHID privind formularul cererii şi documentaţia care trebuie trimise comisiei de etică în vederea obţinerii opiniei acesteia asupra desfăşurării unui studiu clinic cu medicamente de uz uman în România
  6. PRINCIPIILE şi ghidurile detaliate privind buna practică în studiul clinic pentru medicamente de uz uman pentru investigaţie clinică cât şi la cerinţele pentru fabricaţia şi importul acestor medicamente
  7. Ghidul privind buna practică în studiul clinic

Legislație și documente religioase privind etica medicală:

  • Biserica Catolică
  1. Humanae vitae (1968)
  2. Evangelium vitae (1995)
  3. Donum vitae (1987)
  4. Dignitas personae (2008)
  5. Discursul Papei Francisc către asociaţiile medicilor catolici (2013)
  • Biserica Ortodoxă
  1. Morala și viața în documentele Bisericii Ortodoxe Române
  2. Bazele concepției sociale ale Bisericii Ortodoxă Române